Cum gestionăm datele?

Încep această comunicare cu o constatare. Tot mai multe firme și organizații din Europa aderă la transformarea digitală. Prin aceasta se realizează integrarea noilor tehnologii  în scopul dezvoltării agilității operaționale, creșterii satisfacției clienților, dezvoltării profesionale a personalului intern și creării unui model perfomant de funcționare a firmei/organizației.  O consecință firescă a procesului  de transformarea digitală a firmelor este multitudinea de date pe care fiecare dintre acestea trebuie să le gestioneze. De aceea, m-am gândit că ar fi util să vă prezint câteve aspecte pe care firmele și organizațiile să le aibă în vedere pentru gestionarea eficientă a acestor date.  

Care sunt cerințele unui sistem de gestionare a datelor?

Lista cu cerințele cel mai des citate în publicațiile de specialitate cuprinde următoarele:

                -  Asigurarea securității datelor;

                - Clasificarea corectă a datelor;

                - Integritatea datelor;

                - Controlul performant al accesului la date;

                - Spațiu de stocare optim;

                - Agilitate în accesul la date;

                -  Implementarea cerințelor specifice organizației;

Sigur că mai pot fi și altele, ca de exemplu facilitarea de analize ale datelor stocate, dar cele de mai sus constituie un breviar de luat în considrare.

Ce arhitectură se recomandă pentru stocarea și gestiunea datelor: în mod centralizat sau descentralizat? 

Soluțiile tehnologice evoluează continuu, iar criteriile de alegere depind de mai mulți factori.  De exemplu, pentru organizațiile/firmele mai mici, o arhitectură centralizată de stocare a datelor permite valorificarea avantajelor:

• Accesul, controlul și managementul datelor simplificat;
• Date consistente și standardizate disponibile;
• Viziune de ansamblu asupra informațiilor existente pentru care se pot aplica metodologii eficiente de analiză, identificare trend și luare decizii.

Dar, o arhitectură centralizată de stocare a datelor presupune soluții de back-up robuste în situația unor  perturbări în funcționare și planuri de continuitate bine puse la punct. De asemenea, scalarea arhitecturilor centralizate de stocare de date impune o planificare riguroasă a activităților și resurselor  disponibile.

Dacă firma este mare sau are mai multe locații geografice, sigur că o arhitectură descentralizată de stocare date este recomandată, prin care: 

• cerințele specifice de alocare de capacitate de stocare suplimentară de date pot fi implementate cu ușurință pentru că o asfel de arhitectură este scalabilă și agilă;
• se asigură conformitatea și aderența la standarde dar și la cerințele locale;
• riscurile la întreruperile de funcționare sunt substanțial reduse prin localizarea acestora și, deci, nu afectează restul locațiilor.

Dezavantajele acestui tip de arhitectură sunt:

• necesitatea sincronizării datelor din diferite locații/servere printr-un un mecanism robust, care trebuie sa evite duplicarea datelor, conflictele și să asigure consistența datelor;
• vulnerabilitatea din punct de vedere al securității cibernetice a datelor și care, evident, crește odată cu numărul de locații.

De regulă, soluțiile sunt specifice fiecărui caz în parte, iar în multe situații pot fi și arhitecturi hibride, care urmăresc maximizarea avantajelor celor doua variante. Voi reveni în altă comunicare cu exemple de soluții pentru fiecare din opțiunile menționate. Dar dacă aveți întrebări pentru un caz concret de utilizare, nu ezitați să ne contactați.

Să ne auzim cu bine!

Liliana Filip, Project Manager @ETA2U