Am convingerea că deja povestea cu virtualizarea serverelor a ajuns cam la toate companiile din România care deţin mai mult de 5 servere dedicate. Şi sunt sigur că cel puţin 50% dintre companii au încercat deja o formă sau altă de virtualizare pentru aceste servere, iar rezultatele au fost oricum superioare scenariului cu servere fizice. Desigur că şi aici există o plajă destul de mare în care se pot face optimizări la parametri de configuraţie şi setări, care să ducă rentabilitatea şi flexibilitatea mediilor de servere virtualizate cât mai aproape de maximum posibil, însă nu acesta este subiectul articolului.
Evoluţia ratei de adopţie pentru scenariile de virtualizare de desktop-uri este însă radical diferită faţă de situaţiile virtualizării serverelor. Deşi tehnologia la bază este aceeaşi (nişte maşini virtuale controlate de aceleaşi hipervizoare ca şi în cazul serverelor), rezultatul este radical diferit. Majoritatea companiilor care au un mediu virtualizat au încercat să-l extindă pe acesta folosind virtualizare de desktopuri, însă foarte puţine au fost încununate de succes. Motivele principale ar fi:
- Abundenţa de tehnologii şi protocoale folosite în comunicaţii
- Diversitatea de producători şi tipuri de terminale (Thin Clients, Zero Clients, mobile handhelds, thick clients, etc.)
- Problemele specifice scenariilor de VDI care nu se regăsesc în virtualizarea de servereBoot storms, AV storms

  • Reconfigurarea structurii reţelei datorită dublării numărului de IP-uri
  • Compliance şi security în mediu virtual
  • O extindere necontrolată a capacităţilor de stocare (300 utilizatori care salvează 3 GB de date într-o lună înseamnă 1 TB date suplimentare ocupat)

Dacă adăugăm la aceste lucruri şi faptul că producătorii au venit în sprijinul acestor probleme cu soluţii specifice (gen memorii Flash, cache-uri pe SSD, image composers), înţelegem de ce succesul proiectelor de VDI este mai rar întâlnit decât în cazul virtualizării de servere.
Totuşi, ne bucurăm că am reuşit să adăugăm în luna februarie 2013 încă un proiect în portofoliul nostru de soluţii VDI implementate, la un partener important pentru noi – Electrica Transilvania Nord. Gradul de complexitate puţin mai ridicat al soluţiilor VDI pot determina unii implementatori să aleagă o soluţie pre-împachetată, însă în cazul de faţa nouă ne-a dat ocazia să integrăm un mediu hibrid format din tehnologii multiple, care să poată asigura atât consistenţa operaţiunilor de management a mediului virtual, cât să ofere şi un grad suficient de flexibilitate în alegerea terminalelor folosite.
Concret, design-ul ales utilizează hipervizoare VMware vSphere, un amestec de terminale Dell Optiplex şi Thin Clients 10Zig, conectate de 2X Application Server XG. Această configuraţie oferă flexibilitatea necesară diversificării tipurilor de terminale utilizate (fie thin clients sau calculatoare vechi refolosite), consolidează managementul hipervizoarelor de virtualizare folosite (vSphere este folosit şi pentru virtualizarea de servere) şi oferă un scenariu propice utilizării soluţiei VDI atât pentru activităţi de training cât şi în cazul activităţilor tip “office”. Pentru a rezolva problema extinderii necontrolate a spaţiului de stocare s-a optat pentru utilizarea unui storage IBM NSeries, capabil de a deduplica datastore-urile primare cu maşinile virtuale şi de a exploata cât mai eficient posibil capacitatea de stocare.
Avem convingerea că dovedind viabilitatea soluţiei de VDI, aceasta poate fi extinsă şi replicată chiar şi peste legături WAN, ceea ce ar duce la importante economii de bani în cazul necesarului de refresh tehnologic pentru echipamente noi şi mai ales la simplitate în operarea şi administrarea parcului de echipamente “end-user”.

Cristian Leoveanu – Business Unit Manager ETA2U

« Înapoi